În luna mai, m-am decis să merg să dau probele la liceul
pedagogic. Am zis „de ce nu?”, ce aveam de pierdut dacă încercam? În prima zi de probe am fost foarte speriată, am văzut doar chipuri străine ..., nu
cunoșteam pe nimeni..., a fost îngrozitor. Mi-am luat emoțiile și am intrat la
prima proba: dicția. Am intrat timidă în sală și parcă îmi era frică și să
respir, toate privirile s-au întors spre mine și eu îmi doream doar să intru
în pământ. M-am așezat timidă într-o bancă liberă cât mai în spate și am aruncat
o mică privire la chipurile din sală. Nimeni cunoscut, o vedeam doar pe fata
din prima bancă care îmi zâmbea încrezătoare. Nu știam cum o cheamă și nu o mai
văzusem niciodată până atunci, totuși ea îmi zâmbea gingaș. Mai târziu am
aflat că o chema Anamaria (poate o știți după numele de Micuța). Au trecut
și probele..., mai aveam de așteptat doar rezultatele... După un timp am aflat
că intrasem, și încă printre primii 10! M-am bucurat foarte mult și eram
foarte mândră de mine, dar mai mândră era mama mea, care se lăuda cu mine
peste tot!
A venit și prima zi de scoală... mi-am văzut colegele... și
pe Ionuț... și mai multe dintre ele se cunoșteau deja... Dar primele săptămâni au
fost îngrozitoare pentru mine, a fost greu..., dar apoi am început să mă
împrietenesc cu toată lumea ca să ajungem unde suntem azi... LA O CLASĂ
MINUNATĂ. Sunt foarte mândră de colegii pe care îi am... și mai ales sunt mândră
de domnul diriginte!
Roxi - Poxi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu