Toate evenimentele ce mă leagă de şcoala generală au trecut. Au rămas doar în subconştientul meu. Nu-mi vine să cred că sunt
un licean şi, în aceelaşi timp, un adolescent pe cale să-şi înceapă "crizele de identificare a personalităţii", cum le
numesc adulţii! Păi... ei încă nu îşi dau seama că noi privim viaţa din cu totul
altă perspectivă!
În ceea
ce mă priveşte, am ajuns la concluzia că, dacă nu te descoperi pe tine însuţi cu
adevarat, TRĂIEŞTI DEGEABA, devii stereotipul pe care doreşte mama să-l aibă:
COPIL CUMINTE ŞI "REUŞIT" din punctul ei de vedere.
Nu văd
cum poţi fi reuşit, daca nu descoperi "the real life on your own
feet" (viaţa adevărată pe propriile tale picioare).
Desigur, nu stând în anonimatul pe care-l crezi a fi un refugiu pentru că nu ai avut curajul
să-ţi atingi ţelul: acela de a fi sigur de deciziile pe care le vei lua. Caută să te faci remarcat!
Chiar cele mai nepotrivite
decizii te pot influenţa pozitiv. Trebuie să ştii că un mod de a o lua de la
capăt este să acorzi o nouă şansă... noii situaţii!
Şi ce înseamnă să TE DESCOPERI? Să descoperi lumea? Ideea e că poţi reuşi asta doar
punându-te în cele mai surprinzătoare
situaţii; să cunoşti lumea cu cele mai încântătoare locuri sau cu cele în care
nu ai mai dori să calci; în cele mai bune condiţii sau nu! Andra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu